Recenzie – Ingeri Cazuti: Damnare, de Lauren Kate

Uitandu-ma pe Libris.ro mi-a atras atentia coperta unei carti, asa ca am citit imediat descrierea acesteia. Mi-a placut. Nu am citit pana acum carti de acest gen. Si de data asta am cautat recenzii ale acestei carti, dar initial am fost descurajat pentru ca majoritatea erau negative. Totusi, am zis sa-i dau o sansa deoarece mi s-a mai intanplat ca sa citesc alte carti laudate si sa nu-mi placa sau carti care au recenzii oarecum negative si care mi-au placut foarte mult. Asadar, curiozitatea m-a impins sa imi iau primele doua volume ale seriei Ingeri Cazuti : Damnare si Ratacire, de Lauren Kate. Daca mi-a placut sau nu primul volum al seriei, Damnare, de Lauren Kate o sa aflati din recenzia mea.

Ingeri Cazuti: Damnare, de Lauren Kate

Asa cum va spuneam mai sus pana acum nu am mai citit carti de acest gen cu umbre, ingeri cazuti etc. Insa mi-a placut, intr-o mare masura, cum a reusit autoarea sa creeze o lume fascinanta intr-o lume oarecum obscura si o poveste de dragoste care reuseste( sau nu) sa dainuie zeci de ani. Cuplul Luce-Daniel este un cuplu blestemat, ea este muritoare si el nemuritor ( un inger cazut). Mi-a placut aceasta abordare, nu am mai intalnit carti cu si despre viata anterioara, despre ingeri cazuti, despre lupte intre Ingerii lui Dumnezeu si ai lui Lucifer. M-as fi asteptat la mai multa actiune, dar este o carte totusi lenta, dar spre final actiunea trece la un alt nivel. Cred si sper ca volumul doi sa fie mult mai incitant.

Lucinda Price

Lucinda Price ( Luce) este personajul principal feminin. O pustoaica de 17 ani care ajunge la scoala de corectie in urma unui incident infiorator. De mica Luce vede umbre in jurul ei, dar ceilalati o cred un pic tacanita si de-a lungul anilor a urmat tratamente psihiatrice. Ceea ce o aduce la scoala de corectie Sword&Cross este moartea iubitului ei Trevor, care moare ars in timp ce este cu Luce, dar ea nu-si aduce aminte de nimic. Declaratia ei o face sa para nebuna si astfel ajunge la aceasta scoala de corectie. Aici il intalneste pe Daniel Grigori, de care se indragosteste, dar care o trateaza uneori cu indiferenta, alteori urat, iar cand nu se asteapta o trateaza chiar cu dragoste. Luce nu stie ce sa mai creada asa ca incepe sa afle mai multe despre Daniel impreuna cu prietena ei Penn. Totodata incep sa apara din nou umbrele, numai ca de data asta Luce reuseste sa le indeparteze. Intamplarile si situatiile prin care va trece Luce impreuna cu cei din scoala de corectie vor fi unele amuzante dar si infioratoare. Ramane de vazut daca Luce va afla sau nu de ce Daniel se poarta asa aiurea cu ea si daca cei/cele pe care ea ii considera prieteni sunt prieteni sau sunt de fapt dusmani.

Daniel Grigori

Daniel este personajul principal masculin. Daniel este un baiat misterios si din pacate, aflam inca din descrierea cartii, ca este un Inger Cazut. Daniel se poarta urat cu Luce inca de la prima lor intalnire la scoala de corectie Sword&Cross, aratandu-i degetul mijlociu. El stie adevarul despre povestea lor de dragoste, dar nu vrea ca Luce sa afle pentru ca in fiecare viata de pana acum aceasta se indragosteste de el si moare. Desi, ar vrea sa fie aproape de ea o tine la distanta printr-un comportament urat. Nu de fiecare data ii si iese, mai ales cand Cam devine interesat de Luce si incepe sa o curteze. Nu si-ar da arama pe fata, dar cand vede ca si Luce este oarecum atrasa de Cam incepe sa se apropie de Luce. De ce a devenit Daniel un Inger Cazut si de ce incearca sa o protejeze pe Luce? Cine este Daniel, dar Cam? Care dintre cei doi va castiga pana la urma inima fetei? Niciunul nu este cine pare a fi.

Se rupe blestemul sau nu?

Asa cum va spuneam la inceput asupra celor doi exista un blestem. De fiecare data, in vietile anterioare, Luce si Daniel se intalnesc, el stie cine este ea, dar ea nu, insa are sentimentul ca il cunoaste de undeva. De fiecare data Luce ajunge sa se indragosteasca de Daniel si moare. Daca blestemul se va risipi de aceasta data ramane sa aflati citind prima carte a seriei Ingeri Cazuti: Damnare, Lauren Kate.

Fragment din romanul „Damnare” de Lauren Kate:

    „Isi impuse sa asculte, sa fie mai puternica si sa nu se simta ranita. Daniel parea destul de distrus pentru amandoi.
    – Eu traiesc vesnic, ii spuse.
    Copacii fosnira in jurul lor, iar Luce zari cu coada ochiului urma vaga a unei umbre. Nu era acel vartej de intuneric nefast si pustiitor care se aratase la bar cu o noapte in urma, ci o avertizare. Umbra statea la distanta, frematand calma dupa colt, dar era in asteptare. O astepta pe ea. Luce simti un fior strabatandu-i oasele. Nu putea sa scape de senzatia ca avea sa se intample ceva grav, negru ca noaptea, ceva definitiv.
    – Scuza-ma, ii spuse, ridicandu-si din nou privirea spre Daniel. Ai putea sa… repeti ce-ai spus?
    – Eu traiesc vesnic, ii mai zise el o data. Luce tot nu intelegea, dar el continua sa vorbeasca, fara a-si potoli suvoiul de cuvinte. Traiesc si vad cum se nasc copii care apoi cresc si se indragostesc. Ii vad cum au, la randul lor, copii si imbatranesc. Ii vad cum mor. Sunt condamnat, Luce, sa privesc toate astea iar si iar. Pe toti, in afara de tine. Ochii lui erau sticlosi. Vocea ii deveni o soapta. Tu nu te indragostesti…
    – Dar… sopti ea. M-am… indragostit.
    – Tu nu ajungi sa ai copii si sa imbatranesti, Luce.
    – De ce nu?
    – Tu apari o data la saptesprezece ani.
    – Te rog…
    – Ne intalnim. Ne intalnim intotdeauna, ajungem cumva in acelasi loc, indiferent unde ma duc, indiferent cat incerc sa fug de tine. Ma gasesti intotdeauna.
    Daniel isi privea pumnii inclestati, ca si cum ar fi vrut sa loveasca in ceva, incapabil sa-si ridice privirea.
    – Si de fiecare data cand ne intalnim te indragostesti de mine…
    – Daniel…
    – Pot sa ma impotrivesc sau sa fug de tine sau sa incerc din rasputeri sa nu raspund sentimentelor tale, dar nu conteaza. Tu te indragostesti de mine, iar eu de tine.
    – Si e asa de ingrozitor?
    – Iar asta te omoara.
    – Opreste-te! striga ea. Ce vrei sa faci? Sa ma sperii si sa ma faci sa fug de tine?
    – Nu, zise pufnind. Oricum n-ar merge.
    – Daca nu vrei sa fii cu mine… – ii spuse ea, sperand ca toate astea erau doar o gluma mai elaborata, un discurs de despartire care sa puna capac oricarui discurs de despartire, si nu adevarul. Nu putea fi adevarul – probabil ca ar fi putut inventa o poveste mai credibila.
    – Stiu ca nu ma crezi. De asta n-am putut sa-ti spun nimic pana acum, cand trebuie sa-ti spun. Pentru ca am crezut ca am inteles regulile, dar… ne-am sarutat, iar acum nu mai inteleg nimic.
    Cuvintele pe care el le rostise cu o noapte in urma ii revenira in minte: „Nu stiu cum sa opresc toate astea. Nu stiu ce sa fac”.
    – Pentru ca m-ai sarutat.
    El incuviinta din cap.
    – M-ai sarutat, iar apoi ai fost socat.
    El dadu din nou din cap, cu o expresie sfioasa.
    – M-ai sarutat, continua Luce, cautand sa inteleaga, si ai crezut ca n-o sa supravietuiesc?
    – Avand in vedere experientele anterioare, recunoscu el ragusit, da.
    – E nebunie curata! izbucni ea.
    – De data asta nu sarutul e important, ci ceea ce inseamna el. In unele vieti ne putem saruta, dar in cele mai multe nu reusim. O mangaie pe obraz, iar ea se lupta cu senzatia de bine pe care o simtea de fiecare data cand facea asta. Trebuie sa recunosc ca prefer vietile in care ne putem saruta. Isi pleca privirea. Desi devine mult mai dureros sa te pierd.”

 

15 Comments

Lasă un răspuns